fbpx

BIBLIOTECA, UN TEZAUR FĂRĂ DE SFÂRȘIT

Articol scris de Gherghina Tofan, poet și responsabil al Bibliotecii „Grigore Vieru” din Torino, din cadrul Asociației Frăția, via Reiss Romoli, 45. 

   Astăzi, mai mult ca oricând, putem înțelege rostul ,,evenimentelor” care au marcat Omenirea de-a lungul timpului. 

Pe de o parte cu ajutorul tehnologiei, care ne permite accesul la foarte multe Date… care, în mare parte, au fost extrase din cărțile și documentele tezaurizate, de-a lungul timpului, pe lângă biserici la început, apoi, în școli sau instituții de sine stătătoare.  

   Nu se știe cine și când a instituit prima Bibliotecă din lume, de vreme ce săpături sau fenomene naturale ne descoperă, din când în când, alte și alte biblioteci nedescifrate încă…

  Ceea ce știm sigur este faptul că ele au fost descoperite și puse în valoare de către minți luminate, spre folosul neamului pe teritoriul căreia se aflau sau a întregii Omeniri.

   

Catastrofe naturale și războaie au distrus multe dintre aceste valori, ori au împiedicat crearea lor.

    Ca de fiecare dată, TIMPUL, istoric vorbind, ne-a lăsat răgazul necesar sedimentării – Cauza și Efect al acestor evenimente, precum și pentru refacere, în sensul bun al cuvântului. 

   Fiecare popor a supraviețuit, de-a lungul Istoriei, prin conservarea a ceea ce au avut ca valori primordiale: limba și credința strămoșească. 

Odată cu apariția scrisului, omul a simțit nevoia de a transmite posterității, chiar și prin semne, dovezi ale trecerii și sălășluirii sale pe teritoriul respectiv…

Toate aceste dovezi scrise și mult mai târziu tipărite au format și vor rămâne până la sfârșitul veacului, componente indispensabile funcționării unor instituții precum biserica,  școala, etc. –  ea însăși devenind , prin importanța documentelor din patrimoniu, o instituție de sine stătătoare. 

   În timp, această instituție se departajează pe specialități ori perioade istorice, dar indiferent de profilul ei, o Bibliotecă este și va rămâne un TEZAUR pentru căutătorul ei.

  Numai aici ne putem îmbogăți, în orice timp și timpuri, fiecare căutându-și hrana sufletească de care avem atâta nevoie.