fbpx

CU CERUL DE ACASĂ ÎN SUFLET…

             (continuare)

Capitolul 2:

de Gherghina Tofan

Sunt mai mult decât sigură că nici unul dintre milioanele de români, răspândiți pe toate meridianele Globului, nu și-a părăsit Țara cu gândul de a nu se mai întoarce, ci doar pentru a traversa o perioadă dificilă a vieții, provocată de schimbările geo-politice survenite în Europa ultimilor treizeci de ani.

Lăsând în urmă părinți, copii, prieteni și locuri natale, de care fuseseră atât de legați până atunci, ei plecau în necunoscut îndurerați, dar ancorați totodată de valorile primite în familie ori școlile pe care le-au urmat, iar cei mai mulți, cu meserii de care ,,Țara”, prin reprezentanții ei, nu mai aveau nevoie.

Cei care au avut credință și răbdare s-au prins, cu gândul și inima, de Cerul de Acasă, suportând mai ușor încercările  zilnice și lipsa celor dragi…

Dacă în primii ani au fost nevoiți să-și reprime orice sentiment în afară de dor, cu timpul, românii plecați din țară, în zi de sărbătoare creștinească și nu numai… au simțit nevoia de a fi împreună cu frații lor de sânge și de a le dărui acestora tot ce aveau ei mai bun și mai frumos.

Unii se întâlneau în biserici, alții s-au ,,asociat”, dacă se poate spune așa, în funcție de afinități ori pasiuni comune, formând adevărate oaze de românitate dincolo de hotarele Țării.

La aceste întâlniri, fiecare aducea cu sine portul național și tradițiile moștenite din familiile și zonele din care proveneau, precum și talente ascunse ochiului omenesc.

Măcar pentru câteva ceasuri, cei prezenți se bucurau și retrăiau momente care le mai alinau dorul de locurile natale și de cei dragi.

(,,Departe de Țară, mai aproape de Dumnezeu”

– a fost titlul primului meu CD cu poezie religioasă, născută din teamă și hotărârea de a face față necunoscutului…).

Mărturisesc acest lucru, numai fiindcă doresc să scriu, în viitor, despre experiența mea în mijlocul românilor de pe lângă Bisericile și Asociațiile culturale din Torino, deja constituite.

Cu sprijinul Asociației Frăția, și a Grupului Pro-Art, pe care îi descoperisem nu de foarte mult timp, aveam să organizăm lansarea primei mele cărți ,,Cerul de acasă”, la care au fost invitați să participe românii de pe ambele maluri ale Prutului, dar și poeta Lelia Rădulescu din România, cea care insistase să public și căreia îi dedicasem această carte.

Regia Spectacolului, fiindcă această lansare a fost, până la urmă, un ,,spectacol”, susținut pe scena unui teatru de către toți ,,artiștii” prezenți atunci la Torino, a aparținut solistei Grupului Pro-Art, INA POPOV, în care aveam să descopăr un artist complet…

Mii de multumiri, Ina și Grupului Pro-Art,  precum și Președintei Asociației Frăția, Aurelia Miriță, pentru tot!

Impresionată de coeziunea românilor de pe ambele maluri ale Prutului și de talentul ieșit din comun al celor din Basarabia, Lelia Rădulescu se întoarce în București și vine cu propunerea de a ne dărui cărți pentru constituirea Bibliotecii românești Grigore Vieru la Torino.

Această Bibliotecă va deveni, pentru comunitatea românească, un reper cultural unanim recunoscut de toți iubitorii de literatură și de artă, în genere.

                       (va urma)

Citește și: Cu Cerul de acasă în suflet… Capitolul 1