fbpx

Cum mi-am descoperit pasiunea pentru dansul popular?

Cum mi-am descoperit pasiunea pentru dansul popular?

“Aștept cu nerăbdare să revenim în sala noastră de dans, să ne ținem de mâini, să ne uităm unul în ochii celuilalt, să ne încurajăm reciproc și, mai ales, să dansăm”.

 

Sunt cuvintele cu care-și încheie povestea eleva Ansamblului Vatra, Veronica Arifei, și pe care noi le-am pus la început, căci în finalul acela constă însăși esența dansului popular și a pasiunilor pe care, dacă vrei să le descoperi, trebuie să începi să le cauți.

Poate cuvintele Veronicăi, redate aici în forma în care au fost expediate pe adresa redacției noastre, vă vor ajuta să îndrăzniți să căutați, adânc, în lăuntrul vostru.

Indiferent peste ce veți da în inima voastră, veți fi plăcut surprinși să vă descoperiți…

Cum mi-am descoperit pasiunea pentru dansul popular?

De Veronica Arifei

„Experiența mea la Vatra a început în 2018, după ce asistasem la un spectacol oferit de câteva perechi din Ansamblul Vatra, la o nuntă. Aflând că Asociația Primo Passo oferea cursuri de dansuri populare în diferite orașe, hotărâsem să mă înscriu la cursul din Chieri. În scurt timp, aveam să descopăr că dansul popular îmi plăcea enorm de mult și așteptam cu nerăbdare următoarea oră de dans, săptămână după săptămână. Stăruința mea și repetițiile de acasă mi-au permis să intru în probă la Ansamblul Vatra, grupul la care aspirasem de la bun început, dar din care nu credeam că voi fi reuși să fac parte prea curând. Diferența de nivel de la Vatra din Torino față de cursul din Chieri era foarte mare: dansurile erau mult mai rapide și pașii mult mai dificili, nu doar de executat, ci chiar de înțeles. Din fericire, cu ajutorul unor colege și cu mult efort și dăruire din partea mea, după câteva luni am reușit să învăț suitele din repertoriul grupului și am fost acceptată ca membru al Ansamblului Vatra. Fericirea a fost, desigur, foarte mare!

Din păcate, în ultimul an, din cauza pandemiei de Covid, antrenamentele au fost tot mai rare, cel puțin în sala de dans, iar luni de zile am continuat să ne antrenăm de acasă, online. În timpul acestor luni am încercat să depun același efort per care îl depuneam în sală, dar totuși, fără colegi – și fără spectacole – am avut senzația că dansul îsi pierde din rost și că eu îmi pierd din energie. Aștept cu nerăbdare să revenim în sala noastră de dans, să ne ținem de mâini, să ne uităm unul în ochii celuilalt, să ne încurajăm reciproc și, mai ales, să dansăm”.

Veronica Arifei, dansatoare în Ansamblul Vatra – Torino